vineri, 20 februarie 2009

Cum am plecat de la teatru...

Exista o prima oara pentru fiecare lucru in viata. Prima oara cand mergi, prima intalnire, prima nota de 2, prima dragoste sau prima bluzita cumparata din bani proprii.
Ieri am inventat o noua "prima oara" in viata mea - prima oara cand am plecat de la o piesa de teatru. Revoltator - eu, o muritoare de rand inculta mi-am permis sa parasesc sala in care niste actori exceptionali performau rolul vietii lor. De fapt, actorii erau 5 tineri care se credeau pescarusi.
Adevarul este ca Divinitatea imi trimisese un semn inca dinainte de a incepe piesa, dar daca nu am vrut sa cred... Cand intru in sala, persoana de la intrare ma avertizeaza "Se filmeaza aici. A venit Monica Columbeanu". Ei, as, daca e si Monica Columbeanu e clar - urmeaza ceva memorabil. In primele 5 minute, am fost uimita de originalitatea subiectului - 5 oameni care dau simultan din maini, pardon, aripi. Inca 10 minute m-am chinuit sa imi canalizez toata atentia de care sunt capabila. Am mai stat 10 minute cautand din priviri iesirea cea mai apropiata. Si, intr-un final, mi-am luat inima in dinti si am tasnit-o spre usa, fara sa ma uit inapoi, nici la public, nici la pescarusi, nici la Monica, si dusa am fost.

Nu o sa va zic numele piesei, pentru ca daca as fi ramas pana la final, poate mi s-ar fi parut chiar buna, dar am ales sa fiu lenesa si sa ma duc sa beau un Mojito in loc sa iau o gura de cultura :) Shame on me!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu