Afara e neobisnuit de cald pentru aceasta data ... in suflet - frig. Cat timp a fost ger afara, nu am simtit, pentru ca in bratele lui era cald, pentru ca stia sa imi sopteasca vorbe calde la ureche, pentru ca mangaierea lui imi infierbanta pielea, pentru ca privirea lui de indragostit ma topea. Astazi este frig. Pe de-o parte, urasc senzatia de frig, pe de alta parte, acum am libertatea de a-mi incalzi sufletul singura. Si trebuie sa o fac.
Relatiile sunt ca vremea - capricioase, cu ploi neasteptate, cu geruri cumplite, cu ore de soare primavaratic, cu adieri placute, cu innourari si inseninari care se succed ametitor. Dar cand soarele dintr-o relatie apune, cum il faci sa rasara in alt orizont, intr-un orizont in care esti singura, fara bratele lui calduroase?
Dupa o relatie capricioasa si o despartire fulgeratoare, simti ca iti e frig - inima este direct expusa in fata rafalelor de vant si a ploilor torentiale de lacrimi si nu mai crezi ca o sa vina vreodata primavara. Si chiar atunci, intr-un mod parca magic, iti dai seama ca furtuna este de fapt o ploaie calda de vara, care te reimprospateaza, iti aduce stralucirea pierduta pe chip si iti inunda simturile cu arome varatice. Si acum, esti libera sa te bucuri de ce este mai frumos in fiecare anotimp, poti sa respiri singura si o faci cu nebuna placere.
Si, in final, te intrebi daca pana acum viata ta nu a fost decat o toamna mohorata?
Viața cu calendarul sub nas
Acum o zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu