Cum am plecat de la teatru...

Exista o prima oara pentru fiecare lucru in viata. Prima oara cand mergi, prima intalnire, prima nota de 2, prima dragoste sau prima bluzita cumparata din bani proprii.
Ieri am inventat o noua "prima oara" in viata mea - prima oara cand am plecat de la o piesa de teatru. Revoltator - eu, o muritoare de rand inculta mi-am permis sa parasesc sala in care niste actori exceptionali performau rolul vietii lor. De fapt, actorii erau 5 tineri care se credeau pescarusi.
Adevarul este ca Divinitatea imi trimisese un semn inca dinainte de a incepe piesa, dar daca nu am vrut sa cred... Cand intru in sala, persoana de la intrare ma avertizeaza "Se filmeaza aici. A venit Monica Columbeanu". Ei, as, daca e si Monica Columbeanu e clar - urmeaza ceva memorabil. In primele 5 minute, am fost uimita de originalitatea subiectului - 5 oameni care dau simultan din maini, pardon, aripi. Inca 10 minute m-am chinuit sa imi canalizez toata atentia de care sunt capabila. Am mai stat 10 minute cautand din priviri iesirea cea mai apropiata. Si, intr-un final, mi-am luat inima in dinti si am tasnit-o spre usa, fara sa ma uit inapoi, nici la public, nici la pescarusi, nici la Monica, si dusa am fost.

Nu o sa va zic numele piesei, pentru ca daca as fi ramas pana la final, poate mi s-ar fi parut chiar buna, dar am ales sa fiu lenesa si sa ma duc sa beau un Mojito in loc sa iau o gura de cultura :) Shame on me!

Astazi am primit cel mai frumos spam pe care l-am citit vreodata.
Si vi-l impartasesc si voua, celor puternice, celor care nu pot fi puternice, celor care cedeaza, celor care simt ca nu mai pot, celor care cred in ele, celor care se incred in altii, celor care si-au gasit fericirea in puterea lor de a zambi, celor care nu mai vor sa creada, celor care sunt FEMEI...

God doesn't give you the people you want,
He gives you the people you NEED - To help you, to hurt you, to leave you, to love you and to make you the person you were meant to be.

Dear God,
The lady reading this is beautiful, classy and strong, and I love her. Help her live her life to the fullest. Please promote her and cause her to excel above her expectations. Help her shine in the darkest places where it is impossible to love. Protect her at all times, lift her up when she needs you the most, and let her know when she walks with you that she will always be safe.

Cuvinte pentru suflet...

De ce murim?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Relatii torentiale si vreme frumoasa

Afara e neobisnuit de cald pentru aceasta data ... in suflet - frig. Cat timp a fost ger afara, nu am simtit, pentru ca in bratele lui era cald, pentru ca stia sa imi sopteasca vorbe calde la ureche, pentru ca mangaierea lui imi infierbanta pielea, pentru ca privirea lui de indragostit ma topea. Astazi este frig. Pe de-o parte, urasc senzatia de frig, pe de alta parte, acum am libertatea de a-mi incalzi sufletul singura. Si trebuie sa o fac.

Relatiile sunt ca vremea - capricioase, cu ploi neasteptate, cu geruri cumplite, cu ore de soare primavaratic, cu adieri placute, cu innourari si inseninari care se succed ametitor. Dar cand soarele dintr-o relatie apune, cum il faci sa rasara in alt orizont, intr-un orizont in care esti singura, fara bratele lui calduroase?

Dupa o relatie capricioasa si o despartire fulgeratoare, simti ca iti e frig - inima este direct expusa in fata rafalelor de vant si a ploilor torentiale de lacrimi si nu mai crezi ca o sa vina vreodata primavara. Si chiar atunci, intr-un mod parca magic, iti dai seama ca furtuna este de fapt o ploaie calda de vara, care te reimprospateaza, iti aduce stralucirea pierduta pe chip si iti inunda simturile cu arome varatice. Si acum, esti libera sa te bucuri de ce este mai frumos in fiecare anotimp, poti sa respiri singura si o faci cu nebuna placere.

Si, in final, te intrebi daca pana acum viata ta nu a fost decat o toamna mohorata?